luni, 8 martie 2010

Culori si texturi.



Razele soarelui se imprastiau difuz printre frunzele de tei si ochii tai verzi sclipeau mai tare, parca...Priveai la mine si zambetul tau aparea singular pe ecranul sufletului meu. Adieri calde si sunetul clopotelului... Totul se potrivea cu banca albastra, scorojita. Ea era dragostea noastra... ma facea sa zambesc de cate ori treceam pe langa ea, grabita, catre ora de romana si mereu ma opream in dreptul ei sa-mi leg sireturile si sa imi aranjez jambierele... Pe banca albastra timpul se oprea in loc si trecea atat de repede in acelasi timp; paralizam si totodata ne era inzestrat trupul cu o nemaipomenita gratie in miscare; atingeam absolutul, fara ca macar sa stim ceva despre el... Asezati pe banca albastra am creat noi dimensiuni, noi legi ale naturii, am descoperit secretul vietii.

Dar au taiat teiul si au vopsit banca in alb.


Lumina felinarului trecea filtrata prin geamurile fumurii ale masinii si ochii tai caprui au devenit si mai misteriosi. M-am intors si geaca de piele a scartait zgomotos la contactul cu scaunul. N-ai zambit... Priveai prin mine si viitorul si planurile noastre au devenit forta mea motrice. Noptile intregi petrecute meditand la profunzimea vietii si fascinatia pentru stiinta au sapat un sant adanc in mine, care de atunci se cerea umplut in fiecare zi.

Dar s-a ars felinarul si ti s-a stricat masina.


Ochii tai albastri priveau in mine atat de patrunzator chiar si prin norul de fum de tigara si lumea m-a surprins cu complexitatea ei; ceea ce aveam si ceea ce imi doream erau mult mai mult decat cunoscusem si m-am descoperit mai ampla prin tine. Plutea in aer un miros de tango si sunetul de suflete izbindu-se intr-un tandru masacru unul de celalalt ne surzea in timp ce zaceam imbatati pe jos. Traiam o Nirvana desacralizata si tu erai un shofat cu iz de tutun.

Dar Nirvana noastra era doar efectul unui drog ieftin si pana la urma, te-ai dizolvat.


E 7 dimineata si ochii mei rosii reflectati in oglinda din baie ma fac sa ma intreb daca nu cumva asta e ziua cand realizez ca nu mai pot sa indur o a doua reflexie. Dar nu e. Niciodata. Caci sunt indragostita de ochii mei. Si zilele cand sclipesc, sunt misteriosi ori patrunzatori ma umplu atat pe mine cat si pe mine de o profunda implinire. Cant, conduc, dansez tango si polemicile pe care le duc cu mine sunt cele mai interesante. Da, ochii mei rosii sunt minunati!


Devino persoana de care sa te indragostesti!
Lavi

Un comentariu: