joi, 19 februarie 2009

De ce 'blog-uim'?


Ajung acasa de la scoala, o salut pe mama fugitiv si ma pun in fata calculatorului. Deja e rutina, nu mai realizez in ce punct am lasat geanta de pe umar si am apasat butonul de pornire. Stau cu mintea lipsita de orice activitate intelectuala, o pun in standby, pana cand nu se mai misca liniuta de sub 'windows xp' si intra mess-ul. Verific statusuri, care pe zi ce trece imi par tot mai stereotipice, dar cu toate astea nu ma pot opri din citit... Mana mea, care odata statea, din reflex, arcuita petrecandu-si atatea ore deasupra clapelor pianului, acum are forma mouse-ului. Am pt o clipa un moment de revelatie, un mic atac de panica, dar acesta trece neobservat pt ca... (wow!) am primit un comment pe hi5 L-) ... Bineinteles urmeaza vizualizari ale profilelor(cum se mai imbraca prin tm, prin cluj? etc)... E-bay, aukro, mycloset, blog-uri, 'ceau, munti, ce mai faci? iesim diseara cu colegii?'....
Soc! e deja asa tarziu? Nu mai am timp... Am promis ca ies cu colegii in seara asta... Am plecat...
Seara, in pat, ma confrunt cu singurul moment de luciditate... Stiti voi, momentul acela cand iti dai seama cat de neproductiv a trecut ziua, chiar anul, de altfel... Vorbele profesorilor ( a celor catorva profesori de calibru care ne-au mai ramas) imi rasuna in minte, inima mi se strange si imi fac promisiunea sacra: "De maine o sa.... "
Bineinteles ca nu e niciodata asa... Dieta nu incepe "de luni", studentii nu invata "in week-end" si factura la telefon nu e mai mica "luna viitoare".
Bine... poate ar fi cazul sa ma prezint... Ma numesc Corlan Lavinia si sunt eleva in clasa a XII-a, la un liceu(oricare liceu din tara) cu potential redus. Sper ca anul viitor statutul meu sa se incrementeze si sa ajung si eu, ca tot elevul roman, la facultate. Deci, eu, locuitor al tarii cunoscute decat de cei care o locuiesc, am ajuns la o concluzie : viata mea e centrata pe "televizorul" care domina biroul meu, prea mic sa mai gazduiasca materiale scolare.
Prin extindere...consider ca si ceilalti confrati ai mei trec prin aceeasi problema. Deci, de ce 'blog-uim'?
Probabil pt ca omul, fiinta sociala (numa' bine, domn' profesor!) a ajuns sa se izoleze, inconstient de restul lumii... Tot ce ai nevoie e intr-o "cutie".... Si cum omul nu s-ar mai satura de atata bine, nu mai inchide "cutia" cu pricina... Am ajuns sa ma uit la poze cu rudele mele pe facebook, in loc sa le vizitez, sa fac cumparaturi on-line, in loc sa ies cu fetele, sa stau intr-un chatroom, in loc de un local si sa folosesc Google Earth in loc sa imi folosesc picioarele.
Blogul, consider eu, umil observator al fenomenului, e metoda noastra de a relua contactul cu oamenii... Vrem sa redescoperim sufletele, sentimentele, trairile semenilor nostri... Toate acestea cu, probabil, cel mai mic grad de awareness... Blog-ul e umbreluta noastra pe timp de ploaie, soare sau vant...
E paradoxal sa vorbesti despre cat de mult iti doresti sa inchizi "dracovenia aia, care imi manca mie curentu' "-citat OMA- chiar stand cu ochii in monitor.... Dar stiti voi cum se spune... cui pe cui se scoate;)...


Happy blogging,
Lavi

3 comentarii: